Oricum, oricând


Oricum, oricând

Rămân tăcută zi de zi
În noapte, fug şi mă ascund
Îmi risipesc durerea-n umbre
La tine vin
Oricum, oricând.

Rup în bucăţi trăiri din mine,
Rup orice taină, câte sunt ?
Mi-apar cuvintele-n imagini,
Le-mbrăţişez,
Oricum, oricând.

Nu ştiu să caut primăvara
Cu vestitorul ei plăpând,
Parfumul vieţii nu răsare
Chiar de-l aştepţi
Oricum, oricând.

Bătaia inimii-mi răsună
În trup, în lacrimi şi visând.
Simt pulsul fiecărei clipe
Zărindu-te,
Oricum, oricând.

Număr la geam dorinţe surde
Ploaia apare derulând
Dezamăgiri ce lasă-n urmă
Un timp pierdut
Oricum, oricând.

Dintr-un amestec de surprize
Misterul vine rând pe rând
Mă lasă-n faţa unor roluri
Să te iubesc
Oricum, oricând.

Published in: on februarie 26, 2015 at 8:30 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,

Zboruri prin văzduh


Zboruri prin văzduh

Gândurile sunt purtate printre stoluri
Cutreieră şi-unesc întreaga lume,
Iubirea ce se zbate în adânci doruri,
Doar inima se-ncumetă şi spune.

Înălţător e zborul prin văzduh,
Primit de îngeri se leagă un fir sfânt.
Închinăciunea jertfei aducând,
Pornind din cer, urmată de pământ
Şi-apoi sărutul umărului drept,
Cu timpul umărului stâng.

Din bucuria unei şoapte
Rostită poate la final,
Minunea gândului apare,
Treptat, prin zboruri şi prin har.

Din legăturile ce-n lume
Se leagă cerul de pământ,
Iubirea e doar o minune,
Păstrând eternul legământ.

Published in: on februarie 20, 2015 at 7:00 pm  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Când trandafirii-mi luminau calea


Când trandafirii-mi luminau calea

Am desfăcut buchetul de trandafiri
I-am înşirat pe podeaua închisă
Şi călcam printre ei.
Galbenul lor îmi lumina privirea
Se ridicau pe rând şi mă conduceau
Spre camera în care îmi plăcea să visez.
Ploaia nu rămânea tăcută,
Îşi trecea degetele prin sufletul meu
Şi-mi lega amintirile pe o uşă cu flori.
Mă răscolea.
Tristeţea se năpustise asupra mea,
Încercam s-o desprind din mâinile cerului,
Dar un trandafir galben m-a împiedicat.
L-am strivit cu un deget,
Ploaia s-a oprit…
Soarele luase forma unui simple speranţe.
Uşa întredeschisă ascundea un clopoţel,
Un parfum liliachiu îndulcea secundele scurse dintr-un surâs.
O zambilă îşi făcea apariţia,
Dar nu ştia că ajunsese
Într-un loc în care liniştea
E doar un strop pe pământ.

Published in: on februarie 14, 2015 at 5:00 pm  Comments (8)  
Tags: , , , , ,

Fir-ar


Fir-ar

M-am împotrivit
atunci când soarele-mi spunea că
razele n-au nimic în comun.
Eu ştiam că’s la fel.
M-am convins că nu-i aşa.
Mă scăldam în centrul Universului,
acolo unde nu era locul meu.
M-am împiedicat de firele deşirate de pe fusele orare
şi-am rămas împotmolită între stări.
Nu ştiam care-i adevăratul timp,
mi-era îndeajuns să ştiu că prezentul
era peste puterile mele.
Strângeam totul în braţe din Est până în Vest
Iubirea mea tăcea, voia doar s-o găsesc,
L-aveam pe el în inimă ca pe-o busolă
Destinul mă purta din oră-n oră,
iar corpurile toate fără viaţă
puteau trăi rupând,
din mine, o speranţă…
S-a aplecat spre Sud, săgeata, să îmi spună
Că-n timpul ce-l aveam puteam s-ajung pe Lună
Dar cum eram în Nord, în noaptea îngheţată
Am stins totul în gând…
Da, eu…
Tu, niciodată.

Published in: on februarie 5, 2015 at 5:00 pm  Comments (20)  
Tags: , , , ,

Ploaia ca un tren


Ploaia ca un tren

Ploaia nu vine,
ploaia pleacă din cer
ca un tren personal,
vagoanele clatină
asemenea unor stoluri.
ploaia are culoare… şi sunet
alunecă pe şinele-ncălzite,
patinează,
pictează totul în gri.
Fiecare vagon e îmbrăcat în ceaţă,
norii sunt ca nişte locomotive
care pornesc dintr-o gară albastră

ploaia se odihneşte pe umerii noştri
într-un compartiment unde gândurile
sunt alţi pasageri

Published in: on ianuarie 30, 2015 at 7:00 pm  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Când am trimis dorinţele spre cer


Când am trimis dorinţele spre cer

Am privit stelele în ultimele minute din an,
Cerul se scălda în dorinţele trimise…
Totul era luminat.
Voiam să citesc fericirea de pe chipul tău.
În suflet mi se prelingea iubirea,
Mă linişteam şi totodată inima-mi bătea puternic.
Îmi închideam ochii.
Tăceam.
Palmele erau deschise,
Călătoreai pe linia vieţii.
Un timp n-am mai spus nimic.
Nimicul se risipea
Şi prindea forma unor umbre…
Se auzea picurând speranţele
Mă ascundeam.
Am închis nimicul în pumn
Şi am lăsat să plouă peste mine.
Te-aşteptam.

Published in: on ianuarie 22, 2015 at 8:22 pm  Comments (22)  
Tags: , , , ,

Mâna iubirii


Mâna iubirii

Mâna iubirii era caldă
Când dragostea noastră
Punea sângele-n mişcare.

Mâna iubirii strângea suferinţele-n pumn,
Număra bucuriile pe degete
Şi purta fericirea ca brăţară.

Mâna iubirii stătea în buzunar
Când se temea să te-atingă.

Mâna iubirii amorţea sub soare,
Presărând bobocilor de trandafir, culoare.

Mâna iubirii fericea obrăjorii lui,
Reuşea să calmeze durerea
Şi s-o ascundă prin vene.

Mâna iubirii se zărea din mulţime,
Mâna iubirii eram noi.

Published in: on ianuarie 16, 2015 at 8:13 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,

Când noi ne cunoşteam după cuvinte


Când noi ne cunoşteam după cuvinte

Se aburise geamul de la intrare.
Era cel prin care vedeam speranţele crescute din flori.
Mă aburise şi pe mine.
L-am şters. De mii de ori, l-am şters.
Speranţa rămasă ca un fir de iasomie
Am strâns-o în pumn
Şi am lăsat-o să-nflorească odată cu noi,
Lăcrima în palma mea…
După cuvinte,
Veneai şi-mi sărutai aşteptările,
Aşteptarea mea era zâmbetul nostru.
Gingăşia zilelor se pierdea cu timpul.
Mi-am acoperit mâna c-o noapte prinsă între anotimpuri
Firul de iasomie creştea pe sub litere.
Tu l-ai ocrotit,
Aşa cum cerul ocroteşte fiecare stea.
Înflorea.
Îi cunoşteam parfumul lui cuminte,
Aşa cum noi ne ştim după cuvinte.

Published in: on ianuarie 8, 2015 at 8:22 pm  Comments (15)  
Tags: , , , ,

Nu te pierde


Nu te pierde

Rămâi.
Ne ştim de când îţi plăcea
Să stai la etajul cu dulciuri.
Te îndreptai adesea spre tabloul pictat de către timpul pierdut
Şi-i sărutai timid tălpile iernii.
Te priveam.
Doamne, cât îmi plăcea să te privesc.
Ca o umbră tăcută,
Te urmăream
Şi mă furişam pe sub pielea ta.
Nu mai erai tu.
Mă purtai în palme ca pe un nor
Zăream totul dintr-un colţ,
Numai că eu ştiam că atunci când soarele apune,
O lebădă îşi deschidea aripile
Şi atingea chipul tău,
Aşa cum fulgii de nea atingeau pământul.
Se scălda în privirile tale…
Strălucea.
Prin conturul ochilor tăi,
Se zărea cel mai apropiat tunel.
Mă plimbam până la sosirea nopţii,
Iar atunci,
Mă aşezam pe margine şi aşteptam să se facă lumină…

Erai temător,
Teama te îmbrăţişa până în zori.
Zorii se-ntorceau şi ne priveau
Cum tu mă legănai pe aripa caldă a lebedei,
Iar aripa dulce de nea nu era decât liniştea ta.

Published in: on ianuarie 4, 2015 at 2:22 pm  Comments (20)  
Tags: , , , ,

Nerostit


Nerostit

Peste lutul din odaia
Cu tăciuni desprinşi din foc
Am scris peste amintiri
Cu tăcerile din joc!

Nu voiam să mă despart
De cuvintele pe care
Le iubeam şi le dădeam
Soarele din depărtare.

Într-o lume-n care eu
Am lăsat simpla durere
Să nu sufle peste tine,
Te-adormeam c-o mângâiere.

După zile de nesomn
Liniştea o prefiram
Peste gene, doar un strop
De speranţă îl topeam.

Amorţise peste noapte
Un întreg ocean de stele
Mă rugam să te găsesc
Povestindu-mi despre ele.

Cu timpul nu aveam pace
Desfăşa din vise, marea
Valurile mi le lua
Şi-mi lăsa pe buze, sarea.

Din dorinţa unei flori
De a săruta iubire
Singurul parfum cules
Era dulce mulţumire.

Mă temeam din pas în pas,
Şi curajul mă seca
Numai c-o îmbrăţişare
Începeam iar a visa.

Nu ştiam ce-i alinarea
Destinul învălmăşit
Mi-l lăsa pe “te iubesc
Să rămână nerostit.

Gândurile tale, parcă
Se topiseră de dor
Mă găseau îngenuncheată
Strigând după ajutor.

Aş fi căutat lumina
Să îmi fie îndreptar
Dar din cerul împânzit
Cădeau ploi de jar şi-amar.

Înţelegerea şi ea,
Lasă sufletul sperând
Când de mâna ne ţineam
Într-un vis sau într-un gând.

Aş da cântecele toate
Ce unesc din inimioară
Note din game divine
În acorduri de chitară.

%d bloggers like this: