Contratimp


Mi-am inundat cuvântul în șoapte și culori
Simt pașii tăi că s-ar apropia de mine,
Suntem contratimp și îmi e dor de tine.

Ultimul dor din tot ce-am construit
S-a sfărâmat în vise, în nopți și în cuvinte
Pe timpul meu bazându-mă că simte.

Priviri întoarse spre apusul nostru
S-au stins aproape la fiecare răsărit,
Și mi-a lăsat doar gândul din tot ce am iubit.

M-am încurcat în ochii tăi și-am ezitat
Să-ncep să merg din nou cu dăruire
Când poate aveam nevoie de tine, de iubire.

Ultimul strigăt, din adâncul meu
Îmbrățișează-mă, sărută-mă, iubire
Suntem contratimp și mi-e dor de tine.

Published in: on April 9, 2017 at 11:22 pm  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Simțăminte


Sunt un amestec de emoții
Care tânjește după emoții
Mai presus de cuvinte.

Mi-am prins gândurile de aripile unui fluture
Și le-am lăsat să mă poarte către tine.
Dintre toate anotimpurile,
Primăvara mă cheamă din nou la tine
Mă simt depășită de zgomotul emoțiilor
Mă auzi că vin și parcă te ascunzi
Dar te împiedici în pașii mei
Și te-nspăimânți când mă opresc.
Ultimul pas e tăcerea mea.
Când crezi că voi putea abandona
Ideea de cuvinte, de dor,
De simțăminte?
Respir aerul trist al gândului că ieri
Se-nchide în trecut, în alte primăveri.
Mă scutur de lumină, de timp, de-albastre flori
Mi-e dor să ne privim sub joaca de culori.
Revin-o-n cântul nopții,
Cu dorul legănând,
În ochi ți-ascund emoții,
Cu drag sau ca și când…

Published in: on April 5, 2017 at 7:58 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,

(Ne)emoții


Întinde-ți mâna către mine
Și lasă-mă să mi te chem.
Dă-i gurii flori! Nu îmi da mie!
Reproșurile-ți toate ghem.

Tăcute-ți urmele din suflet,
Iubirea-i singurul îndemn,
Dă-i timp emoției să cânte!
De (ne)emoții, eu mă tem.

Privește-n toiul nopții stinse
Când lacrima, în cărți mi-e semn.
În gândul tău doar ecuații,
Răstălmăcesc timpul etern.

Visează-mi șoapta care urlă
Cum se topește în infern,
Sărutul, pune-mi-l pe creștet
Ca soarele dintr-un desen.

Privește-mi ochii cum vibrează
Iubire-n inimă ți-aștern.
Dă-mi timp! Ascultă cum răbdarea
Se-nveselește. Ne avem.

Dă-i timp emoției să cânte!
De (ne)emoții, eu mă tem.

Published in: on March 25, 2017 at 1:27 am  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Parfum de ghiocei


Întrebări,
Părți de gânduri
Timp neșters de pe buzele-i sângerânde
Chipul ei stătea dezvelit în lumina searbădă
Sub joaca primăverii.
Ea era primăvara de altădată,
Primăvara care nu înflorea de dragul florilor,
Era primăvara care se lăsa așteptată,
Primăvara încrustată sub broderia Lunii mată.

Cântecul ei și-al lui se auzea-n surdină
Cuvintele-nfloreau în șoapte, în grădină,
Doar ochii ei cuminți, boboci neînfloriți,
Iar lacrimile ei, parfum de ghiocei.

Pe pleoape, primăvara
Picta dintr-o suflare marea…

Pe acul ruginit din Anotimpul Dor
Se pregăteau cocorii de primul zbor al lor,
Pe mâna lui întinsă ce ascundea un vers
Îi picura prin vene, iubitul Univers…
Doar flori și primăvară, voia să fie ea
Să înflorească-n timpul în care atinge-o stea.

Doar ochii ei cuminți, boboci neînfloriți,
Iar lacrimile ei, parfum de ghiocei.

parfum_de_ghiocei

parfum_de_ghiocei6

parfum_de_ghiocei5

parfum_de_ghiocei3

parfum_de_ghiocei2

parfum_de_ghiocei4

Published in: on March 4, 2017 at 9:34 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,

Ne place timpul


Noțiunile simpliste ne complicau adesea,
Când pe tine, când pe mine,
Cea care se imagina într-un cuvânt.
Mrejele destinului surfilau trăirile noastre la sfârșitul fiecărui anotimp.
Pe timpul nopții, mergeam spre mănăstirile din apropierea cetelor îngerești
Cu platouri întregi de dăruire,
Ne arătau iubirea pictată în tablourile agățate de pereții,
Unde doar soarele din timpul primăverii le putea mângâia.
De mână cu toate stările sufletești,
Îngenuncheam la altarul viselor,
Iar de mână cu tine,
Mă visam pășind spre altar.
În pașii mărunți ai cuvintelor găseam înțelegerea,
Pe mâinile florilor, candoarea
Iar pe buzele tale, speranța.

Ne plăcea timpul
Și ne prescurtam nopțile împreună în,

NOI.

ne-place-timpul

Published in: on February 21, 2017 at 9:17 pm  Comments (19)  
Tags: , , , ,

Nu mai știu


Pe repede înainte,
Totul se derulează contra timp,
Iar eu m-am încurcat în pașii neputinței mele.
Nu mă pot mișca,
Am intrat în hora gândurilor pe care nu le pot rosti vreodată,
Nu pot găsi un moment
În care aș vrea să fiu eu.
Între noi, o mare adâncă de lucruri nespuse pe nume
Între timp, doar dragostea a rămas intactă.

În trecut, totul se petrecea cu un motiv,
Acum, motivele’s prea ocupate să se apropie de adevăr.
Ți-am vorbit, cât curaj!
Dar parcă nu eram eu, nu mai știu.
Obișnuită cu tăcerea, mi-am regăsit zâmbetul din cuvintele tale,
Deși, știam că îți ceream să taci la rândul tău.
Sunt slăbită
Și-acum, din perfuzia timpului picură cântecele noastre de odinioară,
Pe patul meu din liliac, se vor odihni multe primăveri
Dar niciuna nu va mai fi la fel ca atunci când tu ai venit
Și mi-ai lăsat în loc de cuvinte,
Cea mai frumoasă privire.

M-am deshidratat,
Nu-mi place să beau nimic fără să-ți simt gustul, fie și amărui
Mi-am turnat în pahare luna și soarele
Doar dintr-o înghițitură, te puteam visa
Pe buzele timpului trecut, compuneam perfectul,
Simplu, nu?!
Dar nu mai știu,
E cumva inima mea acolo la tine?

nu_mai_stiu

Published in: on February 13, 2017 at 9:43 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Și eu te iubesc


Și uneori arma trecutului e îndreptată spre mine
La prima împușcătură, ochii mi se închid
Și mă încolăcesc pe după amintiri.
Îmi vărs timpul petrecut în doi
Pe pământul înghețat de dor.
Sub privirile tale,
Îmi dau ultima suflare
Și tac, lăsându-te să mă ucizi.
Dintr-o urmă de suspin,
Doar umbra ta mă salvează,
Când ultimele-ți șoapte
Îmi cutreierau sufletul răvășit.
Sângele învolburat de tot ce am simțit pentru tine,
E vestitorul următoarei primăveri.
Va înflori sub sărutul tău.
Fă-l parte din anii tăi,
Voi respira prin tine!

Ne iubim atât de mult încât uităm unul de celălalt.
Tu uiți tot timpul. Și taci.

Te iubesc.
Și eu te iubesc!

ianuarie_1

Glasul ți-l aud și fără să te-ascult.

ianuarie_2

Published in: on January 25, 2017 at 9:30 pm  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Miros de copilărie


Miros amintirile și grijile tale,
Miros copilăria mea
Și da, totul miroase a tine, mamă.

Mă iubești, te iubesc
Și-ți sărut fruntea caldă.
Când mă cerți privesc adânc în mine,
Lacrimile n-ar sta o clipă potolite
Îți mulțumesc!
Îmi dau seama că nu pot schimba faptul
Că încă sunt un copil,
Un copil care tânjește tot timpul
După mirosul tău, mamă.
Parcă totul înflorește în jur
Când ne bucurăm împreună.
Când tu mă strigi,
Eu mai uit să-ți răspund,
Sunt o pacoste, atunci
Ocupată cu nimicuri.
Nimeni n-ar putea să aibă grijă de mine,
Așa cum o faci tu.
Mă iubești, te iubesc
Și-ți sărut aripile protectoare.
Aș vrea să-ți dăruiesc în fiecare an, ceea ce-ți lipsește cel mai mult,
Dar sunt istovită
Și puterile’s peste măsura mea.
Dar să știi, mama mea frumoasă, că mă bucur de tine
Așa cum cerul se bucură de stele
Și-așa cum tu te bucuri când mă strângi la piept.
Azi e despre tine, mama!
Te iubesc mai mult decât crezi.

2016-09-24-19-54-08nnn

Published in: on January 9, 2017 at 10:10 am  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Te mai vreau


Nici nu știu cu ce să încep, atât de multe mi-au fost dăruite anul acesta, că parcă toate m-au ținut în brațe să nu rămân fără vreo urmă de zâmbet pe buze. Era 31 decembrie 2015, când scriam despre Anul din Povești, cu lacrimi în ochi, nu voiam să vină 2016, de teamă să nu mă dezamăgească, pentru că 2015, la fel ca și 2016, au fost ani de poveste.Poate că nici nu visam vreodată să spun acest lucru. Și chiar dacă au mai fost dezamăgiri sau gânduri cu care m-am confruntat, am trecut peste, am lăsat de la mine.
Am reușit să mă descopăr și să-mi dau seama că mi-e frică de singurătate, mi-e frică doar cu mine, trebuie tot timpul să iau de mână pe cineva și pentru că nimeni nu mă putea înțelege mai bine, m-am hotărât să iau Toamna de mână și să-i scriu câteva versuri.

Am trecut dintr-o stare în alta, m-am sufocat de dor, mi-am lipit obrazul de amintirile calde, mi-am schimbat nasturii de la paltonul cu vise, m-am sărutat cu timpul de altădată, am ascuns câțiva stropi ai Verii din Povești, m-am ținut de mână cu toamna, la 23 m-am reîndrăgostit de ochii albaștri ai mării, v-am îmbrățișat sufletele și v-am simțit aproape, pe voi, cei care mă îndrăgiți, iar pe tine, pe tine te-am respirat ca pe cea mai frumoasă floare din Univers. Nu mi-e la îndemână să descopăr lucruri noi, mă simt atrasă de cuvintele noastre, aceleași pe care ți le ascundeam în plicul cu dorințe…
Și da, cea mai frumoasă împlinire pentru mine a acestui an este publicarea volumului De mână cu toamna, prea multe cuvinte nu am, când îmi amintesc, de fiecare dată retrăiesc același emoții. Poate că mi-aș fi dorit să am aproape de mine, însăși privirea toamnei, în schimb, am gustat propriile-i emoții.
Mi-ar plăcea ca anul 2017 să fie împăcat cu dorințele dumneavoastră, să fie îngăduitor cu sănătatea, să nu întoarcă privirea spre necunoscut, să știe să vă asculte în fiecare zi, să vă ajute să luați cele mai bune decizii și să nu vă dea prea mult de gândit. Mi-ar plăcea ca anul viitor să-mi asculte și mie sufletul și să nu uite anii care au fost înaintea lui…
La Mulți Ani frumoși și cu multe bucurii, dragile mele și dragii mei!
Cât despre tine, 2016, hai, mai stai puțin…

Îți mulțumesc ție, an bun, îți mulțumesc Doamne-Doamne, vă mulțumesc dumneavoastră cititorilor și oamenilor apropiați! Vă mulțumesc tuturor!

Cele mai îndrăgite îmbrățișări pentru dumneavoastră! ❤ ❤ ❤

foto-2016

Published in: on December 31, 2016 at 4:15 pm  Comments (24)  
Tags: , , , , ,

La 23


La 23

Am așteptat să întâlnesc
Cele 23 de păsări ale cerului
Înălțându-se în sufletul meu,
Păsările care stăteau cuibărite în inima ta.
În mine se închidea scrisoarea pe care
Voiam s-o trimit către tine…
De-a lungul timpului
Am așternut toată iubirea în cuvinte invizibile
Pe care nu le poți citi decât cu o atingere,
Iar eu nu le pot rosti de teamă
Că voi apropia sfârșitul lumii mele.

Privind prea des în urma mea
Am rămas cu fața reîntoarsă spre trecut.
Nu-mi găsesc cuvintele când e vorba despre mine.
Caut cu privirea în aceeași vitrină a trecutului,
Culoarea ochilor tăi.

Soarele meu are doar 23 de raze,
Pașii pe care îi fac către tine îi înmulțesc cu 23 de sărutări
Ca să pot ajunge să-ți degust zâmbetul de odinioară.

La 23, m-am zbătut să mă prind într-un dans,
în valsul iubirii noastre
Pe care tu l-ai transformat într-un tangou de amintiri.
Doar câteva cuvinte m-au adus către tine,
Nici astăzi nu m-ai slăbit din priviri,
Atât de profund.
Acum, mă ascund.

Cât despre tine,
Același dor necontenit!

la23
Published in: on December 8, 2016 at 11:21 pm  Comments (7)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: