Când enigmele visării mă-nvolburau


Când enigmele visării mă-nvolburau

Dintre dorinţele pe care le-am avut odinioară,
Doar zâmbetul dimineţii le-a mângâiat.
Pe asfalt,
Rugăminţile ardeau în tăcere,
Departe plângând în noaptea de foc…
Buzunarul de catifea dezlipea speranţele în urma mea,
Lăsându-le să se joace în zilele cu dor.
Aeriseam ideile lipsite de orice însemnătate,
Cântau în cor pe notele înalte…
Mă blocam în tăcere, în cuvinte şi-n ritm
Ce folos şi ce timp ?!
Se pierdeau orele când poposeam în gândul serii,
Minutele stingeau enigmele visării.

Published in: on martie 24, 2015 at 8:45 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,

Nicidecum


Nicidecum

Am obosit să caut alinarea
Povestea nu stă scrisă, nicidecum
Se apropie de uşă doar chemarea
Învăluindu-mă-n mireasma cea de-acum.

Parfumul delicios se aşază în priviri,
Privirile lăsate-n urma mea şi-a ta,
Cuvintele se-ascund, nu poţi să mai respiri
Ştiind că doar tăcerea s-a instalat, deja.

Am aruncat în tine cu răceală
O palmă a năpustit asupra ta,
Mâna ce te-a surprins dintr-o greşeală,
Obrazul l-a atins. Ce rost avea?

Nu te-a durut, iubitule, căci ştii
O palmă ce aşteaptă mângâiere
Zdrobeşte gustul amărui din zi
Şi cheamă stelele să-ţi spele din durere.

M-am ridicat din lacrimile scurse
Pe foile pe care ţi le-am scris, târziu
Adânc, oful, în suflet îmi pătrunse
Am fost ceea ce nu o să mai fiu…

Published in: on martie 17, 2015 at 9:13 pm  Comments (5)  
Tags: , , , ,

Aere de primăvară


 

…se înteţise focul, până când o zi de sâmbătă l-a stins. M-am ridicat din fotoliu, cu gândul că-l voi reaprinde, dar deja lemnele arseseră mult prea repede, iar tăciunii aproape nici că se mai zăreau. N-am înţeles ideea, eu, desigur, aşteptam pe cineva să sosească. Nu, nu era o persoană, aşteptam primăvara ca voi toţi. Voiam s-o iau cu mine şi să i-o ofer mamei în dar. Am coborât să cumpăr un buchet de flori, mă gândeam la trandafiri, şi mamei îi plac trandafirii, însă am găsit un aranjament floral. A fost în favoarea mea, n-am stat prea mult timp să mă gândesc şi era chiar cochet.

Ajunsă acasă, după mult timp, în care nu ne-am mai văzut, mama dichisea ceva prin camera ei. Am îmbrăţişat-o cu dor, lăsându-i primăvara să i se aşeze-n privire, dar m-am convins, privirea mamei face cât nouă primăveri.
După lungi discuţii şi calde mângâieri, timpul amesteca orele târzii până în marginea nopţii. Duminica sosea hotărâtă, dar schimbată. Primăvara crea mari confuzii. După revederea îmbucurătoare cu tatăl meu, m-am reîntors în locul în care zilele trec mai rapid decât timpul în sine.

Într-o aglomeraţie de neimaginat, oamenii se grăbesc să ajungă. Unde se grăbesc, unde vor ajunge? M-am pierdut în speranţe, în cuvinte şi-n viaţa de zi cu zi. Dau vina pe primăvară cu aerele sale de domniţă nou-apărută în oraş. Merge. Se plimbă din parc în parc şi hrăneşte porumbeii, dar se ridică brusc şi-i sperie. Se-ndepărteză, fuge, râde şi se schimbă. Ne schimbă. Se joacă. Separă minutele-n melodii, doar cu atât ne mai răsfaţă.

Orele trec agitate, iar gândul mă seacă şi m-aruncă în spatele unui dig. Se aud şoapte, nu voi lăsa poezia să se-nchidă-n mine.

Primăvara zâmbeşte, dar nu e zâmbetul ei…

Published in: on martie 12, 2015 at 6:13 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Când noaptea-şi lăsa trena desfăcută


Când noaptea-şi lăsa trena desfăcută

Când porţile cerului s-au închis,
noaptea a pătruns în încăperea oraşului
şi-şi desfăcea trena albă şi tremurândă.
Stăteam ore întregi şi-o admiram,
simţeam cum primesc răspunsurile toate
prin suflări lungi şi apăsate.
În încăperea noastră rece,
căldura şoaptelor sfinte
se dizolva în paharul gol al serii,
lăsând ca-ntr-o pictură, geamurile umede.
Mă ridicam şi-l conturam cu gândurile tale.
Mă apăsau,
Mă stingeam uşor…
Mimam atingerea lor.
Iertarea topea distanţa dintre noi.
Pe degete-mi rămâneau urme de nori,
Mi se imprimau în suflet
Şi-mi lăsau ploaia, călăuză.
Burniţa cu aceeaşi plăcere,
Searbădă şi infinită,
Iar eu rămâneam cu aceleaşi gânduri,
Reci şi roditoare.

Published in: on martie 6, 2015 at 7:13 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,

Oricum, oricând


Oricum, oricând

Rămân tăcută zi de zi
În noapte, fug şi mă ascund
Îmi risipesc durerea-n umbre
La tine vin
Oricum, oricând.

Îngheaţă sufletul din mine,
Şi orice taină, câte sunt ?
Mi-apar cuvintele-n imagini,
Le-mbrăţişez,
Oricum, oricând.

Nu ştiu să caut primăvara
Cu vestitorul ei plăpând,
Parfumul vieţii nu răsare
Chiar de-l aştepţi
Oricum, oricând.

Bătaia inimii-mi răsună
În trup, în lacrimi şi visând.
Simt pulsul fiecărei clipe
Privindu-te,
Oricum, oricând.

Număr la geam dorinţe surde
Ploaia apare derulând
Dezamăgiri ce lasă-n urmă
Un timp pierdut
Oricum, oricând.

Dintr-un amestec de surprize
Misterul vine rând pe rând
Mă lasă-n faţa unor roluri
Să te iubesc
Oricum, oricând.

Published in: on februarie 26, 2015 at 8:30 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Zboruri prin văzduh


Zboruri prin văzduh

Gândurile sunt purtate printre stoluri
Cutreieră şi-unesc întreaga lume,
Iubirea ce se zbate în adânci doruri,
Doar inima se-ncumetă şi spune.

Înălţător e zborul prin văzduh,
Primit de îngeri se leagă un fir sfânt.
Închinăciunea jertfei aducând,
Pornind din cer, urmată de pământ
Şi-apoi sărutul umărului drept,
Cu timpul umărului stâng.

Din bucuria unei şoapte
Rostită poate la final,
Minunea gândului apare,
Treptat, prin zboruri şi prin har.

Din legăturile ce-n lume
Se leagă cerul de pământ,
Iubirea e doar o minune,
Păstrând eternul legământ.

Published in: on februarie 20, 2015 at 7:00 pm  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Când trandafirii-mi luminau calea


Când trandafirii-mi luminau calea

Am desfăcut buchetul de trandafiri
I-am înşirat pe podeaua închisă
Şi călcam printre ei.
Galbenul lor îmi lumina privirea
Se ridicau pe rând şi mă conduceau
Spre camera în care îmi plăcea să visez.
Ploaia nu rămânea tăcută,
Îşi trecea degetele prin sufletul meu
Şi-mi lega amintirile pe o uşă cu flori.
Mă răscolea.
Tristeţea se năpustise asupra mea,
Încercam s-o desprind din mâinile cerului,
Dar un trandafir galben m-a împiedicat.
L-am strivit cu un deget,
Ploaia s-a oprit…
Soarele luase forma unui simple speranţe.
Uşa întredeschisă ascundea un clopoţel,
Un parfum liliachiu îndulcea secundele scurse dintr-un surâs.
O zambilă îşi făcea apariţia,
Dar nu ştia că ajunsese
Într-un loc în care liniştea
E doar un strop pe pământ.

Published in: on februarie 14, 2015 at 5:00 pm  Comments (8)  
Tags: , , , , ,

Fir-ar


Fir-ar

M-am împotrivit
atunci când soarele-mi spunea că
razele n-au nimic în comun.
Eu ştiam că’s la fel.
M-am convins că nu-i aşa.
Mă scăldam în centrul Universului,
acolo unde nu era locul meu.
M-am împiedicat de firele deşirate de pe fusele orare
şi-am rămas împotmolită între stări.
Nu ştiam care-i adevăratul timp,
mi-era îndeajuns să ştiu că prezentul
era peste puterile mele.
Strângeam totul în braţe din Est până în Vest
Iubirea mea tăcea, voia doar s-o găsesc,
L-aveam pe el în inimă ca pe-o busolă
Destinul mă purta din oră-n oră,
iar corpurile toate fără viaţă
puteau trăi rupând,
din mine, o speranţă…
S-a aplecat spre Sud, săgeata, să îmi spună
Că-n timpul ce-l aveam puteam s-ajung pe Lună
Dar cum eram în Nord, în noaptea îngheţată
Am stins totul în gând…
Da, eu…
Tu, niciodată.

Published in: on februarie 5, 2015 at 5:00 pm  Comments (20)  
Tags: , , , ,

Ploaia ca un tren


Ploaia ca un tren

Ploaia nu vine,
ploaia pleacă din cer
ca un tren personal,
vagoanele clatină
asemenea unor stoluri.
ploaia are culoare… şi sunet
alunecă pe şinele-ncălzite,
patinează,
pictează totul în gri.
Fiecare vagon e îmbrăcat în ceaţă,
norii sunt ca nişte locomotive
care pornesc dintr-o gară albastră

ploaia se odihneşte pe umerii noştri
într-un compartiment unde gândurile
sunt alţi pasageri

Published in: on ianuarie 30, 2015 at 7:00 pm  Comments (12)  
Tags: , , , ,

Când am trimis dorinţele spre cer


Când am trimis dorinţele spre cer

Am privit stelele în ultimele minute din an,
Cerul se scălda în dorinţele trimise…
Totul era luminat.
Voiam să citesc fericirea de pe chipul tău.
În suflet mi se prelingea iubirea,
Mă linişteam şi totodată inima-mi bătea puternic.
Îmi închideam ochii.
Tăceam.
Palmele erau deschise,
Călătoreai pe linia vieţii.
Un timp n-am mai spus nimic.
Nimicul se risipea
Şi prindea forma unor umbre…
Se auzea picurând speranţele
Mă ascundeam.
Am închis nimicul în pumn
Şi am lăsat să plouă peste mine.
Te-aşteptam.

Published in: on ianuarie 22, 2015 at 8:22 pm  Comments (22)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: