Într-o zi


Într-o zi

Cu o atingere caldă de note
Mângâiam nopțile pe creștet.
O șoaptă de Septembrie
Îmi golea răsăritul de emoții.
Tu îmi sărutai așteptarea din umbră,
Timpul invizibil nu se lăsa sfârtecat.
Întoarce-te cu fața spre apus
Și privește cum amintirile se oglindesc în palmele Soarelui…

Le-am îngrijit ca pe niște flori.
Ploaia pe care o aștept de fiecare dată
Îmi umple timpul cu pașii tăi,
Cu nopțile de dor,
Cu tine.
Într-o zi mă vei strânge în brațe
Cu toată ființa,
Sau ți se va prelinge printre degete
Toată enigma din mine.
Rănită…
Într-o zi,
Îți vei reaminti,
Cum ar fi,
Dacă eu ți-aș fi fost…

ploaia_1

În brațele tale, am toamna toată-n gând, te aud spunând.

ploaia_2

Lumea e atât de mică atunci când te privesc.

ploaia_3

Sunt lucruri la care niciodată nu aș renunța: la toamnă, la vise și la privirea ta.

Published in: on September 14, 2016 at 8:10 pm  Comments (14)  
Tags: , , , ,

Interviu


Ioana: Cine sunt cititorii tăi? Le-ai putea zugrăvi un portret în care să se incadreze toți?
Denisa: Cititorii mei sunt părinți, sunt copii, sunt tineri, sunt bunici, sunt profesori, sunt bloggeri, sunt oameni frumoși cărora le mulțumesc de fiecare dată când mă citesc. Cititorii mei sunt încurajările mele.

Continuarea interviului o puteți găsi aici . Vă mulțumesc tare mult și sper că o să vă placă !

Mulțumesc din suflet, Ioana !

Vă las să citiți interviul până la următoarea postare !

Bonus:

Ploaia sufletului meu

Published in: on August 26, 2016 at 9:45 am  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Revedere


Revedere

Nu găsești prea multe cuvinte când reîntâlnești pe cineva drag…
Închizi ochii,
Și-i îmbrățișezi sufletul.
Nu-s cuvinte, câte lacrimi de dor
și câte pauze lungi și dese ca atunci când îți legeni visele-n gânduri.
Nu-s flori mai frumoase ca ochii pe care-i iubești
Și nici timp să te-aduni, să te cauți, să crezi…
Nu-s tăceri mai dulci ca atunci când se naște-un sărut.
Nu-i cer mai senin ca atunci când simți că poți să zbori,
Când fericirea te înalță în cele mai îndepărtate zări,
Și nu-s culori câte zâmbete așezate pe umeri
Așteptând să atingă obrazul omului drag de lângă tine.
Nu-i liniște-n suflet ca atunci când te simt atât de aproape de mine,
Când tresar și mă pierd lângă tine.
Nu-i zbor mai lin ca atunci când te-alin,
Nu-i bucurie, câtă emoție, emoția de a te revedea
Nu-i cântec mai duios ca îmbrățișările noastre,
Nu există timp, un timp atât de lung ca atunci când te am aproape,
Când stingi dorul și-mi așezi visul pe pleoape…

Revederea e cel mai frumos loc de pe pământ,
Și din gând,
Sărutând.

fotoParis_2

Când în brațe te ține doar visarea.

fotoParis_3

În adierea timpului, orașele înfloresc.

fotoParis_4

Parfumul florilor de tei îmi încălzește sufletul.

fotoParis_5

Norii nu mai sunt demult nori, sunt poeme la ferestre.

SDC11125btt

Parisul meu mult iubit.

fotoParis_6

Când trandafirii nu și-au pierdut parfumul în zbor.

 

Published in: on July 26, 2016 at 2:19 pm  Comments (18)  
Tags: , , , ,

Micul cer şi Marea mare


Micul cer şi Marea mare

Totul se întrezărea,
Încolţeau anotimpurile sub tălpile tale
Şi tu obişnuiai să te propteşti în piciorul stâng…
Apăsai pe degetele-mi care scriau despre soare
Şi parcă vara îşi făcea loc pe lângă tâmpla ta.
Am mers împreună să-i scriem verii să ne aducă îngerii aproape .
Şi tu mi-ai promis a-23-a oară că marea e cerul de pe pământ.
Te credeam pe cuvânt,
Şi din când în când primeam confirmarea visând.
Unde eşti ? Unde sunt ?
În al mării timp sfânt, pescăruşii mi-erau legământ.
Valul de flori se spărgea peste noi,
Era nor din surâs dezbrăcat în apus.
Mi-era sete şi tu m-ai stropit c-un gând bun
Vapoarele minţii în suflet le-adun.
Cerul părea mult prea sălbatic,
Îşi pregătea furtuni din loc în loc,
Doar un pictor din colţ ne-a surprins
Când în braţe m-ai prins…
Mângâiam marea mare cu foc,
Ce joc !
(pe buze-ţi puneam Micul cer)
Rebel.

marea_neagra

Strâng aripile îngerilor în palme. 

marea_mare_micul_cer 3

Respiri prin culorile calde pe care ți le-am pictat prin cuvânt.

micul_cer_marea_mare 1

Când nu scriu, mă pierd în ultimul cuvânt.

micul_cer_marea_mare 2

Cândva n-o să mai știu ce să scriu, dar o să scriu ce mai știu.

marea_mare_micul_cer 4

Mă bucur de Timpul lui Cine Ești. 

Published in: on May 31, 2016 at 9:23 pm  Comments (29)  
Tags: , , , ,

Pantofii albaştri ai timpului


Pantofii albaştri ai timpului

Mă simt înecată în trecut.
Chipurile fade stau ascunse după colţul casei
Şi îmi pândesc copilăria.
Poartă haine de culoarea greşelilor,
Descusute şi cu tivul gata să desprindă lacrimi.
Sunt şi eu acolo, îmbrăcată într-un sarafan negru al regretelor,
Strâns în talie de remuşcări imprimate în panglici lungi.
Îmi ating genunchii loviţi de cuvinte
Şi şterg sângele închegat din apusul verii.
Mă văd, dar nu mă recunosc,
Cu o foarfecă de oţel pătrund în firul răsucit al anilor trecuți,
Calc desculţă pe marginile pietrelor de opal,
Iar pe vârfuri traversez norii rămaşi pe pământ…
Cu fiecare pas, timpul absoarbe jocul copilului uitat în mine.
În stomac simt cum mă loveşte timiditatea,
Stropindu-mi glasul cu răgușeala unei pisici care obosește să alerge fluturi.
Mai am puţină încredere în buzunar,
E pentru toată viaţa…
Mi-ajung emoţiile rătăcite prin păr,
Le scutur din când în când în anotimpuri.
Mă dor mâinile încercând să ating timpul pierdut,
Mă dor tălpile încercând să sar peste cuvinte.
Chipurile fade apar ca nişte fantome,
Îmi înceţoşează lumea risipită în oraşe,
Mă despart de cutremurul resimţit în priviri..
Retina cerului e vulcanul nestins din mine,
Din mine, din tine, din destin.
Nu încetez să caut rugăciunile,
Parcă cineva le risipeşte cu mâna stângă
Peste câmpiile cu flori,
Iar vântul le cuprinde şi le presară peste privighetori.
Din glasul meu, încerc să desprind câteva note
Nu prea multe, de teamă că s-ar întrista pianul lui Chopin…
Noaptea vine peste mine,
Şi-mi trezeşte amintirile din mătase…
Astăzi mi-a adus în dar gândul speranţei
Pe care o voi purta în participiul mulțumirii.

Nu am ştiut că poţi traversa Vulcanul Noroios al amintirilor,
În pantofii albaştri ai timpului.

pantofii_albastri_1

Te întâmpin, zâmbind, îți ascunzi chipul după flori și aștepți să-ți deschid.

pantofii_albastri_2

S-au prins în horă florile iertării, sărbătoresc sinceritatea-n felinar.

pantofii_albastri

Mi te am. Mi te iubesc. 

pantofii_albastri_3

E timpul să plecăm, mă găsești printre raftul cu cărți. Roșesc,   m-aștepți.

Published in: on April 25, 2016 at 8:15 pm  Comments (29)  
Tags: , , , ,

Să ne cunoaștem


Să ne cunoaștem

Tu nu știi cine ești tu,
Cum nici primăvara nu-și cunoaște parfumul.
Eu nu știu cine sunt eu,
Cum nici gândul nu știe că a trecut prin mintea mea.
Hai, să ne cunoaștem !
Lasă-te pictat în apusul șoaptelor mele,
Iar eu mă voi lăsa cuprinsă în brațele nopții,
Până aproape de răsăritul zâmbetului tău.

floare_de_primvara_2

Când citeam prima scrisoare a primăverii, o lalea își descoperea chipul.

floare_de_primavara_1

Îmi înecam privirile în marea cireșilor înfloriți.

floare_de_primavara_3

Sunt mai puține zilele cu zâmbet decât zilele cu flori.

Published in: on April 13, 2016 at 9:07 pm  Comments (26)  
Tags: , , , ,

Poftă de amintiri


Poftă de amintiri

Sărbătoresc în fiecare anotimp dorul de tine,
aprind lumânărelele mici și suflu cu putere,
poate mi se îndeplinește dorința de a te revedea,
atunci când am nevoie de tine.
Gust din fiecare felie de vise
și ma rog să aibă gustul tău.
Îmi rămâne o urmă de regret pe buze
și-un gust amar de ce nu ești aici,
îmi scriu cuvinte monosilabice în palme
și las roua cristalină să le evapore,
când o nouă zi se așază deschisă în fața mea.
Mă gândesc că mai e foarte puțin până la o nouă aniversare,
dacă mi-ai putea insufla bunătatea din corpurile cerești
nu ți-aș mai cere să îmi aduci zâmbete-n priviri.
Îmi iau albastrul în brațe ca pe-o jucărie
și-i spun povestea noastră
până aproape de gândul tău…
Găsește-mi viața pe undeva !

Mi-e poftă de amintiri
Când îmi e dor de tine.

pofă_de_amintiri_1

m-am întrebat câte culori are dragostea pe care ți-o port

pofta_de_amintiri

au sângerat amintirile albastre când le-am strâns în gândurile pasiunii

poftă_de_amintiri_3

nu suporți să îmi suporți nebunia de a te iubi

pofă_de_amintiri_4

 îți văd chipul, stă ascuns după cuvinte, mi te-am fotografiat

Published in: on March 28, 2016 at 10:01 pm  Comments (31)  
Tags: , , , ,

Bolnav de culoare


Bolnav de culoare

                                  Mamei mele

Privesc în ochii cerului senini
Că’s sinceri şi flămânzi după iubire,
Mi-au picurat în suflet doar lacrimi cristaline
Când mâinile-mi erau întinse înspre tine.
Bolnav e cerul de culoarea infinită
Bolnav, încât a picurat culoare-n ochii tăi
Privindu-mă cum cresc, nepregătită,
Luminile-au fost stinse, nefiresc.
Ne-am strâns în braţe,
Când timpul parcă nu mai respira,
Iar mâna mea-nghețase-n mâna ta…
Căldura ta de înger m-a topit,
Când tu mi-ai spus că eu sunt tot ce ţi-ai dorit.
Nu pot găsi niciun cuvânt,
Să îţi descriu răbdarea…
Colindă munţi, străbate marea…

Sufletul tău e liniştea din zare,
Aşa cum cerul e bolnav după culoare.

mama_ingerul_meu_2

înțelegere, aripi de înger, mama

mama_ingerul_meu

Published in: on March 8, 2016 at 2:00 pm  Comments (38)  
Tags: , , , ,

Floarea mea preferată


Floarea mea preferată

Fericirea-mi şterge cuvânt după cuvânt
Le soarbe cu ardoare şi le preschimbă-n gând.
Dorinţele ce rabdă când sufletul mi-e dor
Se ard şi mă inundă şi nu mai ştiu ce vor.

Mă ţine-n viaţă doar simplul te iubesc
Şi am iubit tot timpul gândindu-mă la tine,
Şi tu când te gândeşti la mine, înfloresc
Doar gândul tău miroase atât de bine…

Fericirea e floarea mea preferată,
Când liniştea e boboc,
Iar iubirea îi e parfum.

floarea_mea_preferata

Published in: on February 20, 2016 at 6:07 pm  Comments (19)  
Tags: , , , ,

Te caut


Te caut

Uite-mă cum m-am pierdut,
Cum strigătul asurzitor al zilelor mă doboară,
Sunt neputincioasă în faţa mea…
Mă tem că mi-am uitat sufletul deschis
În timp ce păsările flămânde ciuguleau din fărâmele speranţelor
Pe care voiam să le păstrez pentru acum,
Pentru mine, pentru tine, pentru noi,
Pentru timpul ăsta care uită să-mi spună ce să fac…
Pentru că inima tace şi toate emoţiile vorbesc în locul ei.
Pentru că toate gândurile se blochează-n intersecţii.

Pentru că n-am ce să mai adaug,
Sărut mâna caldă a poeziei
Care mă priveşte, îmi mângâie obrazul
Şi tace ca un copil matur
.

te_caut

Published in: on January 22, 2016 at 9:37 pm  Comments (21)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: